Regina Maria Boulevard no. 35, Sector 4, Code 040122, Bucharest
021.314.44.85

Cauza Pruteanu vs. Romania

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea Pruteanu c. României, a acordat 4.500 de euro despăgubiri morale unui avocat ale cărui convorbiri au fost interceptate în contextul unui mandat de interceptare emis pe numele unui client al său (C. I.), client care, în cele din urmă, nu a fost acuzat într-un proces penal. Interceptările au fost folosite însă într-un proces penal împotriva asociaților lui C. I.

Speța aduce în discuție dreptul la viață privată al unui terț ale cărui convorbiri sunt interceptate în temeiul unui mandat emis de judecător pe numele altei persoane.

CEDO a hotărât că, pentru ca astfel de interceptări să fie conforme cu art. 8 al Convenției (dreptul la respectul vieții private), terțul trebuie să poată exercita un ”control efectiv” asupra interceptărilor, chiar și a posteriori, în ceea ce privește legalitatea lor, dar și în ceea ce privește posibilitatea de a solicita ștergerea înregistrărilor.

Așadar, Curtea a notat că ”autorizarea înregistrării conversațiilor lui C. I. a fost emisă de o instanță. Trebuie avut în vedere că acea autorizație a fost emisă pe numele lui C. I. și nu pe numele reclamantului, astfel încât nu se poate ajunge la concluzia că instanța a examinat a priori necesitatea măsurii în ceea ce privește persoana vizată. Mai mult, Curtea amintește că a respins deja argumentul potrivit căruia simplul fapt că persoana care emite autorizația are calitatea de magistrat implică, ipso facto, legalitatea și conformitatea interceptărilor cu art. 8 al Convenției, un astfel de raționament făcând ca orice cale de atac a părților interesate să fie inoperativă.” (punctul 50, traducerea autorului)

Curtea a analizat ulterior dacă reclamantul ”a avut posibilitatea de a contesta, a posteriori, înregistrările”. (punctul 51, t. a.)

Analizând legislația în vigoare la data la care faptele au avut loc, Curtea a ajuns la concluzia că reclamantul nu avea calitate procesuală pentru a interveni în procesul penal în care înregistrările au fost folosite – ”așadar, reclamantul nu a putut controla, bazându-se pe propriile argumente, legalitatea și necesitatea înregistrărilor, și nici nu a putut solicita punerea în balanță a intereselor justiției, pe de o parte, și a dreptului său la respectul vieții private, pe de altă parte.” (punctul 52, t. a.)

Considerând că singura modalitatea prin care reclamantul ar fi putut să conteste legalitatea măsurii ar fi fost în cadrul unui proces penal împotriva sa sau împotriva clientului său, Curtea a concluzionat că ”accesibilitatea unei căi de atac în ceea ce-l privește pe reclamant trebuie considerată a fi incertă.” (punctul 54, t. a.)

În ceea ce privește calea unei acțiuni civile pentru repararea prejudiciului, cale sugerată de Guvern în apărarea sa, Curtea a afirmat că ”Guvernul nu a oferit niciun exemplu de jurisprudență care să probeze eficiența unui astfel de remediu. În plus, o acțiune civilă cu privire la răspunderea pecuniară a statului nu are natura de a permite un control al legalității înregistrărilor și de a conduce, acolo unde este cazul, la o decizie care să ordone distrugerea lor – așa cum reclamantul dorea în cauză; așadar, nu poate fi văzută ca o acțiune de control efectiv în ceea ce privește respectarea art. 8.” (punctul 55, t. a.)

Curtea a hotărât că în această cauză există o încălcare a art. 8 al Convenției și a acordat reclamantului 4.500 euro pentru repararea daunelor morale.

Juridice.ro

Leave a comment

en_USEnglish
ro_RORomână en_USEnglish